Va reînvia Siria proiectul gazoductului cu Turcia și Qatar pentru a ajunge în Europa?

Ideea stabilirii traseului a început în 2009, dar s-a lovit de refuzul lui Al-Assad, acum se confruntă cu mai multe obstacole politice și economice.

Noua Sirie, după căderea regimului Al-Assad care a durat mai bine de jumătate de secol, poate deveni mai decisivă ca niciodată pentru a juca rolul unui coridor strategic pentru transportul de energie din regiunea Orientului Mijlociu, bogată în petrol și gaze, către Europa. Dar această ambiție, deși susținută de factori locali și regionali, se confruntă cu obstacole politice, de securitate și economice.

Anii precedenți au fost martorii introducerii mai multor idei pentru proiecte de gazoducte care leagă Orientul Mijlociu de Europa înfometată de energie, inclusiv Gazoductul Arab, care urmărea să conecteze Egiptul cu Iordania, Libanul și Siria, apoi Turcia și să se încheie cu Europa.

A apărut și ideea înființării unei linii pentru transportul gazului iranian în Turcia, și a unei alte linii de conectare a gazului irakian de continentul european și prin Ankara. Dar printre cele mai proeminente și ambițioase dintre aceste proiecte se numără construcția gazoductului, care era planificată să înceapă în Qatar, să treacă prin Regatul Arabiei Saudite și Iordania, iar apoi să ajungă în Siria, Turcia și Bulgaria.

Idee de proiect de gazoduct

Ideea înființării unui gazoduct qatar-turc prin țările arabe menționate mai sus datează din 2009, când proiectul a fost discutat la un summit găzduit la Istanbul între Recep Tayyip Erdogan, care era pe atunci prim-ministru al Turciei, și emirul din Qatar la acea vreme, șeicul Hamad bin Khalifa Al Thani. Scopul proiectului a fost să conecteze zăcământul de gaz Qatar cu Turcia printr-o conducta de 1.500 de kilometri lungime, la un cost de 10 miliarde de dolari la acea vreme. Dar proiectul nu a văzut lumina zilei, deoarece a necesitat aprobările țărilor prin care va trece proiectul: Arabia Saudită, Iordania și Siria. În 2011 a urmat războiul din Siria, care a oprit complet proiectul.

De ce gazoductul Qatar-Turc este din nou în centrul atenției acum?

Lucrurile s-au schimbat după sfârșitul domniei lui Bashar al-Assad, care s-a opus proiectului din cauza alianței sale cu Rusia și a dorinței sale de a nu afecta dominația acesteia în exportul de gaze către Europa, potrivit site-ului londonez Energy Intelligence. .

Mai mult decât atât, Uniunea Europeană nu mai depinde de gazul rusesc în principal din cauza războiului cu Ucraina care a început în 2022, iar chiar și ideea de a construi o conductă poate fi mai acceptabilă pentru bătrânul continent acum.

Noua conductă va diversifica și mai mult aprovizionarea cu energie a Europei, va reduce și mai mult dependența acesteia de gazul rusesc și va spori rolul Turciei, membru NATO, ca centru energetic vital.

Proiectul poate stimula, de asemenea, sectorul energetic al Siriei, care are potențial mare. Sectorul va reprezenta probabil un colac de salvare pentru eforturile de construire a statului, dacă Siria va reuși să revină la nivelurile sale de producție de petrol înainte de izbucnirea războiului din 2011, care se ridica la aproximativ 400 de mii de barili pe zi (unele rapoarte indică chiar că a atins la un moment dat, jumătate de milion de barili pe zi), deoarece poate obține venituri anuale de aproximativ 15 miliarde de dolari la un preț de 70 de dolari pe baril de petrol, iar acum are mare nevoie de acele resurse pentru a-și reconstrui infrastructura care a fost distrusă în timpul războiul intern.

Cine va suporta costul construcției?

Elementul de cost iese în evidență ca o provocare importantă, deoarece construirea liniei va fi foarte costisitoare, în special pentru Siria, care nu dispune în prezent de resurse financiare. Deși nu există estimări recente de costuri, în comparație cu conducta South stream care leagă marea caspică de Europa, și se întinde pe 3.500 de kilometri la un costă aproximativ 40 de miliarde de dolari, putem spune că conducta Qatar-turca de jumătate din lungime va costa cel puțin aproximativ 20 de miliarde de dolari, ceea ce ridică întrebări despre cine va suporta costul construcției.

Desigur, proiectul trebuie să pregătească terenul prin atingerea stabilității în situația internă siriană, care necesită eforturi pe diferite căi, prima dintre acestea fiind ridicarea sancțiunilor internaționale asupra țării și stabilirea securității într-o țară care este încă instabilă din punct de vedere politic și economic, precum și coordonarea sprijinului internațional pentru proiect din partea diverșilor părți interesate, și pentru a asigura beneficiul tuturor țărilor prin care va trece conducta .